Acum că am terminat liceul începe să-mi fie puţin câte puţin dor de el . S-au întâmplat multe în ultimii patru ani .

Mă întâlnisem săptămâna trecută cu doi colegi care râdeau zicând că o să-mi facă o glumiţă după ce începe facultatatea . Ce glumiţă ? Păi , având în vedere că în ultimii doi ani am fost sunat în fiecare dimineaţă în care aveam atelier ( restaurare ) şi mi se amintea că trebuie să merg la şcoală , s-au gândit ei că merit o asemenea “pedeapsă” de dragul vremurilor vechi ( zic ei ) .

Acum , legat de asta , dacă mă prind într-o dimineaţă în care sunt spart de oboseală e posibil să pun botul şi să merg la liceu , la atelier , dar dacă sunt odihnit şi pot gândi , îi trimit la origini .

Ce vroiam să spun şi unde am ajuns …

Căminul Colegiului Naţional de Artă Octav Băncilă se transformă încet încet într-o mică închisoare . De ce zic asta ?

1. Pentru că toţi cei care stau acolo sunt treziţi la ora 7 , chiar dacă unii dintre ei au ore după-amiază şi simt nevoia să mai doarmă puţin .

2. Pentru că li s-au montat camere de vedere în toate încăperile , inclusiv în budă .

3. Pentru că au o singura cheie la o cameră de 6 persoane şi nu li se dă voie să-şi facă copii .

4. Pentru că la ora 20:15 se închid uşile şi nu mai intră nimeni .

5. Pentru că oamenii “de la putere” sunt atât de nătărăi încât opresc apa atunci când un internaut face vreo greşeală sau supără vreun pedagog .

Parcă mai erau câteva reguli stupide , dar momentan nu mi le amintesc , dar cred că astea sunt destule şi că m-am făcut înţeles .